Romani 4:13-25

Moștenirea-i prin credință,
Iar credința te înalță
Tot mai sus spre biruință
Prin a Duhului putință
Cu nădejde și speranță.

A lui Avraam făgăduință
Moștenită de urmași
Se baza tot pe credință
Dovedită cu prisosință
De-ai ascultării mari făptași.

Moștenirea nu-i prin lege
C-ar zădărnici credința.
Prin ascultare se culege
Din ostenelile pribege
Roada sfântă pocăința.

Moștenirea o primim prin har.
Ea se dă prin îndurare,
Prin jertfa sfântă din Calvar.
Prin Isus Cerescul Dar,
Avem și noi în cer intrare.

Avem parte de făgăduința
De-a fi cu El moștenitori
Dacă ne dăm și noi silința
Să câștigăm în luptă biruința
Ne vom ’nălța mai sus de nori.

Așa cum Isus a înviat
În ziua-ntâi a săptămânii
Și din mormânt s-a înălțat,
Și-a fost în cer glorificat,
Deși-L păzeau romanii.

Așa ne vom ’nălța odată
Și noi spre cerul înstelat
Cu cea mai glorioasă ceată
Ce-a fost văzută-aici vreodată,
Prin Cel ce ne-a răscumpărat.

Vom fi chemați din putrezire
La slava vieții viitoare.
Prin cereasca înnoire
Vom fi-mbrăcați în nemurire
Și-I vom ieși-n întâmpinare.

Că Domnu-i o nădejde tare
Pentru cei slabi de pe pământ.
El ne e nădejdea viitoare
Ce ne-a pregătit salvare
Acolo-n Cerul Lui cel Sfânt.

Noi Îl slăvim pe Dumnezeu
În orice-mprejurare,
Că ne-a salvat prin harul Său,
Ne-a izbăvit de tot ce-i rău
Și ne-a dat iertare.
El e singurul în stare
Ce promite să-mplinească,
Și pe-a lumii vechi cărare
Să ne dea har și-nviorare
Și credința să ne-o crească.
Amin.
(Sâmbătă, 23 iulie 2022)